Cultura liberă este formată din lucrări de cultură care respectă drepturile utilizatorilor lor de a le folosi, studia, modifica și distribui, așa cum fac programele libere. Lucrările pot fi opere literare, elemente de grafică, fotografii, melodii, filme și orice alte forme de expresie artistică, dar și lucrările de uz practic precum articole științifice, ghiduri, manuale, dicționare etc. Când dorim să facem referire doar la lucrări libere de factură artistică, folosim termenul de artă liberă.

Definiția culturii libere este bazată pe definiția programelor libere a proiectului GNU și este formulată de grupul de la freedomdefined.org (în traducere, „libertatea definită”). Fundația Ceata folosește această definiție când se referă la cultură liberă. Astfel, o lucrare de cultură este liberă dacă respectă cele patru libertăți fundamentale ale utilizatorului:

• Libertatea 0: să folosească lucrarea în orice scop.
• Libertatea 1: să studieze lucrarea și să aplice cunoștințele astfel dobândite.
• Libertatea 2: să distribuie copii ale întregii lucrări sau ale unor părți din ea.
• Libertatea 3: să modifice lucrarea și să distribuie copii ale lucrărilor derivate.

O lucrare de cultură liberă poate fi distribuită în format fizic (cărți, ilustrații, tablouri etc.) sau în format digital. Dacă se distribuie în format digital binar și a fost realizată pe calculator, atunci trebuie să fie disponibilă și sursa, pentru a facilita modificarea lucrării. Sursa trebuie să fie într-un format liber, ce poate fi citit și modificat de programe libere și din care poate fi generat binarul folosind programe libere.

Cultura trebuie să fie liberă și Fundația Ceata luptă pentru eliberarea ei. Fundația Ceata folosește doar lucrări de cultură libere și realizează, distribuie și recomandă doar lucrări de cultură libere, educând publicul să-și ceară drepturile și pe autori să aplice licențe libere pe lucrările lor.

Licențe de drepturi de autor

Legea drepturilor de autor este restrictivă cu utilizatorii, dar folosind licențe libere, autorii etici de lucrări de cultură dau tuturor utilizatorilor drepturile care consfințesc cele patru libertăți fundamentale. Utilizatorii unei lucrări licențiate liber nu trebuie să ceară permisiuni speciale de la autor pentru a se folosi de drepturile acordate prin licența liberă.

Licențele libere pe care Fundația Ceata le aplică lucrărilor de cultură realizate de fundație și le recomandă autorilor să le folosească pentru lucrările lor sunt licențe de „stâng de autor” (engl. = copyleft), în speță ultimele versiuni de CC BY-SA, GNU FDL și FAL. Aceste licențe nu permit anularea de drepturi pentru o lucrare derivată dintr-o lucrare liberă. Folosind acest tip de licențe, lucrările de cultură odată eliberate nu mai pot să contribuie la restricționarea utilizatorilor.

Singurul care mai poate să restricționeze utilizatorii unei lucrări libere este titularul drepturilor de autor; cesionând exclusiv drepturile de autor Fundației Ceata, autorii se pot asigura că indiferent de cine le preia proiectul (un nou acționariat, o altă firmă etc.), nu-l va putea licenția neliber. Fundația Ceata licențiază doar liber lucrările de cultură asupra cărora are drepturile de autor.

Condiții în licențele libere

Lucrările de cultură libere sunt legale, pentru că licențele libere care le acoperă se bazează pe legislația actuală din domeniul drepturilor de autor. Astfel, utilizatorii de lucrări libere sunt în legalitate folosindu-le, studiindu-le, modificându-le și distribuindu-le. Titularii drepturilor de autor pot folosi pentru lucrările lor licențe libere care pun anumite condiții de utilizare, dar care nu fac atingere la cele patru libertăți fundamentale ale utilizatorilor.

O astfel de condiție este stângul de autor care face imposibilă schimbarea termenilor licenței pentru lucrările derivate dintr-o lucrare liberă, condiție menită să combată folosirea lucrărilor libere în lucrări nelibere, care nu respectă libertățile utilizatorilor. Un alt exemplu de condiție este obligativitatea de a-i menționa pe autorii originali ai lucrării libere în versiunile modificate ale acesteia, condiție menită să combată plagiatul.

Niciuna din cele două condiții de utilizare amintite mai sus nu încalcă vreuna din cele patru libertăți fundamentale ale utilizatorilor. Alte condiții, însă, care încalcă una sau mai multe din cele patru libertăți, nu sunt acceptabile pentru o lucrare de cultură liberă. Astfel de condiții sunt interzicerea folosirii în scopuri comerciale și interzicerea distribuției de lucrări derivate. Este suficient ca o singură libertate să fie încălcată, intenționat sau nu, pentru ca o licență de drepturi de autor să fie neliberă și deci să fie clasificată corespunzător.

Licențe nelibere considerate în mod eronat a fi libere

Trebuie să aveți mare atenție pentru că din colecția de licențe de la Creative Commons, doar două sunt licențe de cultură libere:

• CC BY: Atribuire — o licență liberă, dar nu și de stâng de autor, deci permite refolosirea ei în lucrări nelibere
• CC BY-SA: Atribuire și Distribuire în condiții identice — licență de stâng de autor recomandată de Fundația Ceata

Celelalte patru sunt licențe nelibere, pentru că impun una sau ambele restricții menționate mai sus: de necomercialitate, respectiv de nederivabilitate. Aceste licențe infame sunt: CC BY-ND, CC BY-NC, CC BY-NC-SA și în final, cea mai restrictivă, CC BY-NC-ND.

Trebuie să aveți atenție și în privința licenței de documentație liberă de la GNU: „GNU Free Documentation License”, pentru că versiunea 1.2 impune includerea unor secțiuni invariante despre programe libere în lucrările derivate. Deși este onorabil ca mesajul despre programe libere să fie păstrat, acea licență nu poate fi considerată licență de cultură liberă, întrucât îi împiedică pe utilizatori să modifice orice parte a lucrării și să o publice modificată. Vă recomandăm să folosiți ultima versiune, 1.3, care nu include această restricție. GNU FDL 1.3 este liberă și este una din licențele recomandate de Fundația Ceata.